Pe urmele lui Hercules

Pe urmele lui Hercules. 26 iunie - 3 iulie 2021   Hercules, in drumul sau spre Caucaz, in cautarea lanii de aur, impreuna cu argonautii sai, ar fi trecut prin zona, urcand pe Dunare in sus. Pe vremea aceea Dunarea avea un alt curs fata de cel de astazi, prin Iugoslavia, varsandu-se in Adriatica. Hercules si argonautii sai ar fi ajuns la cataracta de pe Dunare - Cazanele Dunarii. Aici s-ar fi oprit pentru a incerca trecerea corabiei pe deasupra cataractei. Pana la gasirea unei modalitati de a trece corabia pe deasupra cataractei, Hercules ar fi plecat pe Cerna in sus si ar fi ajuns la Herculane, unde s-a intalnit cu Corcoaia, o batrana care locuia in zona Platoului Coroninii. Aceasta, väzandu-l vlaguit, i-ar fi spus sa intre in apa unui izvor ce se afla in vale, sa se mai inzdraveneasca. Apoi i-a mai spus ca si cei doi fii ai sai intrau in apa izvoarelor dupa ce terminau munca de la camp, iar dupa baia in apa calda erau mai vigurosi... si ca localnicii atunci cand erau bolnavi, sau aveau animale bolnave, ranite sau muscate de serpi veninosi, faceau baie in aceste izvoare, iar dupa ce ieseau afara si ei si animalele se vindecau complet. Batrana i-a mai povestit lui Hercules despre un balaur care venea si se scalda aici in vale. Iar cand isi lua zborul de pe pamant, scuturandu-si aripile, stropii de apa cadeau din cer ca o perdea de ploaie, formand o cascada in munte, numita Cascada Vanturatoarea. Tot aici i-a aparut in cale si tatal sau, Zeus, spunandu-i sa nu uite niciodata ca pericolul cel mai mare vine de sus, din cer, de la mama sa vitega, Hera, stiut fiind ca aceasta nu-l avea la inima datorita faptului ca Zeus avusese o legatura amoroasa cu o pamanteanca din care se nascuse Hercules.. In locul in care a aparut Zeus a ramas o stanca enorma sub forma unui deget urias, care are aratatorul indreptat spre cer, numindu-se Degetul lui Hercules... Stanca se observa foarte bine dupa amiaza, cand soarele bate puternic in ea din Strada Zavoiului. Reluandu-si drumul, Hercules a ajuns intr-un loc salbatic, numit Piatra Puscata. Acolo s-a intalnit cu un localnic; acesta, afland ca este Hercules, i-a cerut ajutorul pentru a omori un balaur care isi avea vizuina langa Izvoarele Cernei, si care producea mari necazuri satenilor. Hercules i-a ascultat rugamintea si a pornit in cautarea balaurului, dar inainte de a parasi locul, ca sa nu uite pe unde a venit, a facut un semn cu coada maciucii in peretele de stanca. Hercules, condus de localnic, a ajuns in sat, care era fortificat si bine aparat. Din discutia avuta cu capetenia satului, aceasta i-a povestit de necazul lor, si anume ca de fiecare data cand ieseau din sat si se duceau la munca la camp, balaurul venea si ii omora, distrugandu-le si recoltele. Pentru ca sa nu mai aiba probleme cu balaurul, ei trebuiau sa dea balaurului in mod regulat cate o copila din sat, pe care o legau de un stalp, care se afla chiar pe buza unei prapastii. Balaurul venea si o lua, astfel satenii aveau liniste un timp. Era un adevarat ritual, si oamenii nu stiau ce sa faca, sa se bucure pentru ca scapau de necaz o vreme, sau sa planga dupa copila data de nevoie balaurului. Hercules se hotaraste sa omoare balaurul si organizeaza o panda folosind drept momeala o fata din sat. In momentul cand balaurul veni sa ia fata de pe stalp, Hercules ii aparu in cale si ii dadu o lovitura puternica cu maciuca; aceasta sari apoi din solzii balaurului in munte, retezand jumatate din varful acestuia. De aici vine numele de Muntele Retezat. Apoi, balaurul, naucit de lovitura primita, o lua pe Cerna in jos si intra in Cheile Corcoaiei; locul fiind stramt, balaurul ramase blocat, iar Hercules ocoli muntele iesindu-i in cale. Se spune ca acolo, in chei, in locul stramt, Hercules s-a proptit atat de tare sa dea lovitura de gratie, incat piciorul i-a intrat in stanca, urma acestuia o vedem si astazi. Balaurul, de durere si aproape pe moarte, se zvarcoli asa de tare, incat reusi sa iasa din stramtoare si intra in locul unde isi avea vizuina. In locul lui au ramas urmele luptei, muntele despicat in doua, scobiturile rotunde din peretii de stanca si despicatura verticala prin care abia se intrevede un colt de cer, undeva sus de tot, lasata de maciuca. Hercules l-a urmarit si i-a aplicat ultima lovitura, omorandu-l, (...) sangele tasnindu-i cu putere, formand izvoarele - Izbucul Cernei iar ultima suflare iesindu-i intr-un varf de munte, in locul stiut astazi ca Grota cu Aburi, si in avenele si pesterile din jur. Legenda mai spune in continuare, ca in timpul luptei cu balaurul, fata care fususe folosita ca momeala, speriata, a trecut raul Cerna in Cheile Tasnei, ascuzandu-se intr-o grota. Din cauza luptei dintre balaur si Hercules si a zguduiturilor pamantului, intrarea in grota a fost astupata de stancile masive pravalite de pe versanti. Hercules i-a auzit tipetele disperate si s-a apucat sa elibereze intrarea grotei. Insa un bloc enorm de piatra era chiar la intare. Hercules a incercat cu forta sa sa-l dea la o parte, dar nu a reusit. Atunci a luat maciuca si l-a spart in doua, dar si o parte din grota, apoi a luat bucatile de stanca si le-a aruncat atat de departe ca una din ele ajunse in mijlocul raului Cerna, in locul numit La Bobot. Apa a fost initial oprita de stanca, trecand apoi peste ea si formand cascada Bobot din Valea Cernei. Locul in care a fost grota si spartura de maciuca, este stiut de oameni ca Gaura Fetei si se poate vedea din poteca ce trece pe deasupra. Dupa lupta cu balaurul, Hercules, trecand pe langa izvoarele cu apa miraculoasa, in drumul lui spre Dunare, unde il asteptau argonautii, isi aduse aminte de vorbele batranei Corcoaia. Se hotari sa intre intr-unul din izvoarele termale; iesind apoi de acolo si-a dat seama ca intr-adevar batrana avea dreptate, fortele revenindu-i ca prin minune, iar ranile din lupta cu balaurul vindecandu-se pe loc. Autor legenda: Barbu Gheorghe.